De ce elefantii nu se imbolnavesc de cancer, desi sunt mult mai mari decat oamenii?

In 1977, profesorul Richard Peto, de la Universitatea din Oxford, a avut o curiozitate si s-a intrebat „de ce noi, oamenii, nu facem cancer mai des decat soarecii, desi suntem mai mari decat acestia?”.

Argumentul sau era destul de simplu. La fiecare diviziune a celulei, exista o mica sansa sa intervina o mutatie iar cresterea noii celule sa fie accelerata. Dupa cateva astfel de mutatii, celulele sanatoase se transforma in celulele canceroase, noteaza CBS.

Pe de alta parta, cu cat mai mare este un organism, cu atat mai mai mare este numarul de celule al acestuia. Cu cat mai mult traieste acest organism, cu atat si diviziunea celulara este mai deasa. In cazul oamenilor, exista 10.000 de diviziuni celulare in plus fata de soareci. In consecinta, la noi, oamenii, cancerul ar fi trebuit, statistic, sa fie de 10.000 de ori mai raspandit.

Riscul de cancer, atat pentru om cat si pentru soarece, este acelasi, diferenta facandu-se doar la numarul de ani traiti. Astfel, in 1977, stiinta era pusa in fata unei noi enigme, care a primit numele de “Paradoxul lui Peto”. Studiind acest paradox, oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca organismele mai mari si mai longevive detin anumite instrumente suplimentare de lupta impotriva cancerului. Cei mai mari si cei mai longevivi ar trebui, prin urmare, sa detina si cel mai mare arsenal de lupta impotriva cancerului. Altfel, ar fi disparut ca specii, si asta demult.

Urmand aceasta logica, Joshua Schiffman, oncolog la Universistatea Utah si-a indreptat cercetarile catre elefanti, cele mai mari mamifere de uscat. „Fiecare elefant mic ar fi trebuit sa moara de cancer de colon inca de la varsta frageda de 3 ani. In schimb, elefantii sunt cele mai longevive mamifere si, in afara de asta, in randul lor, procentajul imbolnavirilor de cancer este foarte mic. Cu ajutorul unor proteine speciale, sunt ucise celulele canceroase”, scrie cercetatorul in revista Asociatiei Americane de Medicina.

Echipa lui Schiffman a studiat cu atentie arhiva gradinii zoologice din San Diego. S-a dovedit ca acolo existau rezultate ale unor necropsii ale unor elefanti decedati. Un alt izvor de cercetare a fost “Enciclopedia elefantului”, in care, de asemenea, exista o arhiva in care erau mentionate cauzele mortii unui numar mare de elefanti, dresati pentru circ sau care au locuit la Zoo.

Astfel, au fost adunate date despre moartea a 644 de elefanti. S-a calculat ca, din cauza cancerului, mor doar 4% dintre elefanti, in timp ce la oameni acest procentaj ajunge undeva la 11-25 la suta.

Diferenta devine si mai surprinzatoare daca tinem cont ca elefantul este de sute de ori mai greu decat omul, masa sa celulara fiind astfel mult mai mare. “Paradoxul lui Peto”. S-a demostrat ca elefantii au un numar suplimentar de copii ale unei gene, care detecteaza problemele la nivelul celulei. Elefantii africani, de pilda, au cate 20 de copii ale genei P53, de la fiecare parinte. Oamenii, in schimb, mostenesc doar cate o copie a genei de la fiecare parinte.

P53 este o gena foarte veche, gasita la toate organismele pluricelulare. Ea este responsabila de sinteza unei anumite proteine, cu ajutorul careia se realizeaza o monitorizare a fiecarei celule pentru a fi detectate eventuale modificari in ADN-ul acesteia. In anumite situatii, proteina declanseaza un mecanism de remediere a defectului. In alte cazuri, blocheaza diviziunea ulterioara a celulei, in timp ce refacerea acesteia nu este stopata. P53, de asemenea, pare ca apreciaza atunci cand celula este deteriorata ireversibil si declanseaza un proces numit apoptoza (sinuciderea celulei).

Share this Post :
ziare.orgziare Certificat Web
© 2014 Adrian Bilanici - Opinie personală din colţul stâng al hartei!. All Rights Reserved. Design by Hi Responsive